În era contemporană, mulți teoreticieni și economiști au dezbătut intens viitorul capitalismului și evoluția acestuia sub influența tehnologiei. Unul dintre cei mai vocali critici ai sistemului economic actual, Yanis Varoufakis, susține că ceea ce numim capitalism a suferit o mutație fundamentală începând cu criza financiară din 2008. Conform teoriei lui Varoufakis, capitalismul a fost înlocuit de un nou sistem pe care el îl denumește „tehno-feudalism”. În acest nou context, platformele digitale joacă un rol central, transformând competiția liberă între corporații într-un ecosistem controlat de câțiva indivizi sau consilii de administrație. Această schimbare semnificativă ridică numeroase întrebări și îngrijorări cu privire la libertatea economică și la dinamica piețelor în era digitală.

„În momentul în care intri în ecosistemul Amazon, ieși din capitalism”. Imaginează-ți că mergi pe jos într-un mall și un singur individ controlează cine poate intra în mall, cine poate vinde și la ce prețuri, și mai mult, controlează ce văd ochii tăi. Totul este dictat de algoritmi controlați de un singur interes/board de membrii.

Acest ‘capitalism cloud’ bazat pe platforme, se extinde și  include site-uri de social media precum Facebook și Youtube, servicii de ride-sharing precum Uber, servicii de home-sharing precum AirBnB și aplicații de dating.

Filozofia economică a libertarianismului de dreapta, spune ca nu ar trebui să existe nicio problemă, deoarece cineva este întotdeauna (aparent) „liber” să concureze cu oligopolurile sau monopolurile de platforme. Dacă o platformă ajunge să monopolizeze o piață, școlile liberale și libertariene de gândire spun că este pentru că a făcut cea mai bună treabă posibilă și niciun concurent mai bun nu a apărut pe piață cu un produs mai bun și/sau un preț mai mic.

Această perspectivă este falsă, și devine progresiv tot mai evident că este naivă și pur si simplu greșită. Piața „liberă” nereglementată, fără intervenția statului, duce la monopolizare chiar mai ușor, în multe privințe, în cadrul capitalismului cloud bazat pe platforme. Acest lucru se datorează faptului că toate platformele menționate anterior (și nu numai) sunt puternic dependente de efectul de rețea.

Efectul de rețea, în teoria macroeconomică, este o externalitate de piață care afirmă că, cu cât mai mulți utilizatori se alătură unei rețele, cu atât mai multă valoare sau utilitate obținem din aceasta. Platformele de socializare, piețele digitale sau serviciile de ride-sharing funcționează numai atunci când sunt utilizate de mulți oameni și, în general, cu cât sunt utilizate de mai mulți oameni, cu atât funcționează mai bine. Acest lucru conduce în mod natural la o buclă infinită care permite existența unei singure platforme.

Să luăm ca exemplu un serviciu de ride-sharing precum Uber. Dacă doriți să concurați cu Uber, oferind un serviciu de o calitate mai bună și/sau un preț mai mic, trebuie să convingeți oamenii să vă folosească propria aplicație. Acest lucru este întotdeauna o luptă la început, deoarece serviciile de ride-sharing funcționează numai atunci când oamenii folosesc deja aplicația ta. Deși aplicația dvs. oferă servicii de calitate la un preț mai mic, este probabil ca oamenii să nu o folosească pentru că există prea puțini șoferi. Și sunt prea puțini șoferi pentru că sunt prea puțini clienți. Și există prea puțini clienți pentru că… există prea puțini șoferi.

Platformele dominate de efectul de rețea cresc și dezvoltă o inerție. Ele sunt marcate de acest “first-mover effect”: primul venit, primul servit. Cel care ajunge să monopolizeze piața nu este cel care oferă cel mai bun produs la cel mai mic preț, ci cel care a oferit cel mai bun produs la cel mai mic preț atunci când piața respectivă era la început. Platformele de social media precum YouTube au fost grozave la început, dar încet-încet au devenit din ce în ce mai libere să-și scadă calitatea fără teama că vom pleca și vom alege o altă platformă, după ce „piața de video-sharing” a încetat să mai fie la începutul acesteia și toată lumea a rămas „blocată” din inerție pe Youtube. Concurența cu monopolurile platformelor nu este întotdeauna imposibilă, ci incredibil de dificilă, deoarece persoanele care vin mai târziu pe piață vor avea nevoie de o investiție inițială mult mai mare pentru a combate inerția inerentă a efectului de rețea. Oamenii nu pot trece la o altă platformă de tip rețea decât în masă, deoarece rețelele au o valoare mică sau nulă atunci când foarte puțini oameni le folosesc. Efectul de rețea ajunge să ne pună în situația paradoxală în care chiar dacă există un produs mai bun la un preț mai mic în altă parte, toată lumea fiind de acord că este mai bun, rămâne totuși pe platforma veche, inferioară, pentru că toți ceilalți o folosesc.

Nici viața noastră amoroasă nu este liberă față de supremația Big Tech. Toate aplicațiile de dating majore, înafară de Bumble, sunt deținute de aceeași mega-corporație (Match Group Inc.). Atunci când ești pe o aplicație precum Tinder, algoritmul unei singure persoane (care nu este open-source) decide pe cine ajungi să vezi. Dacă vrei sa ai mai multe match-uri, trebuie să plătești tribut platformei, stăpânului. Stăpân care funcționează pe principiul capitalist al maximizarii profitului, avand un incentive de a menține oamenii pe aplicație. Asta îi face sa dezvolte algoritmi care să promoveze dependența consumatoriilor pentru aplicație. Ei au un interes să continui să folosești aplicația, nu să îți găsești o relație. Dacă ti-ai găsit o relație, vei șterge aplicația. Asta nu este dorit.

Platformele digitale domină tot mai multe sectoare, de la comerț și transport, până la social media și întâlniri romantice. Efectul de rețea și tendința de monopolizare pe care aceste platforme le generează arată că ne aflăm într-un nou tip de economie, una în care controlul este deținut de câțiva jucători majori. Această dinamică ridică provocări semnificative atât pentru consumatori, cât și pentru potențialii concurenți, subliniind necesitatea unei reglementări atente și a unei reevaluări a modului în care definim și protejăm piețele în era digitală. Fără intervenții adecvate, riscul este ca tehnologia să transforme capitalismul într-un sistem și mai restrictiv și inegal, contrar promisiunilor sale inițiale de libertate și prosperitate pentru toți.