Haideți să vorbim clar și răspicat despre cum funcționează puterea în capitalism. Dacă eu am mâncare și tu ești flămând, atunci te pot forța, prin mijloace indirecte, să faci ceea ce îți cer. Gândiți-vă la o insulă pustie. Eu am mâncare, iar tu mori de foame. În acel moment, eu am puterea asupra ta. Te pot constrânge să faci lucruri în schimbul mâncării. Aceasta este imaginea perfectă a dezechilibrului de putere în capitalism. Angajatorii au resurse, în timp ce angajații adesea abia se descurcă. Angajatorul „are mâncare” (sau bani), iar asta îi conferă un imens avantaj pentru a-i forța pe angajați să facă anumite lucruri.

În capitalism, puterea este concentrată în mâinile celor care dețin resursele. Dacă un angajat își părăsește locul de muncă, angajatorul nu pierde prea mult. Dar dacă angajatorul își părăsește angajatul, acesta din urmă rămâne într-o situație dificilă, înafara cazului în care există rețele de siguranță socială puternice. Singura excepție este atunci când angajații se sindicalizează și fac grevă. Doar atunci balanța de putere dintre angajați și angajatori devine mai echilibrată. De aceea, este esențial să avem legi și reglementări care să sprijine formarea sindicatelor.

Acesta este un argument puternic pentru egalitatea economică. Să deții bani, capital sau resurse înseamnă să deții putere. Cu cât mai multă avere și capital sunt concentrate în mâinile unui grup mic de oameni, cu atât mai multă putere este concentrată în mâinile acelui grup mic. Orice structură de putere ierarhică, în care o elită mică ia decizii pentru o mare majoritate, este tiranică și dictatorială, ducând inevitabil la corupție. De aceea, capitalismul pieței „libere” este incompatibil cu democrația și conduce la oligarhie. Așa-numitul „libertarianism” de dreapta este doar cealaltă față a monedei fascismului: ambele sunt structuri de putere în care cei puternici conduc asupra celor slabi și vulnerabili. Un sistem în care miliardarii există în timp ce alții mor de foame este un sistem în care o mică minoritate de oameni forțează indirect o mare majoritate să se comporte așa cum doresc ei.

Noam Chomsky avea dreptate când spunea că proiectele socialiste de stat marxist-leniniste și capitalismul de piață nereglementat sunt două fețe ale aceleiași monede. Acestea sunt adesea prezentate ca extreme opuse, dar în realitate sunt mult mai asemănătoare decât par. Adevărata opoziție importantă nu este între „stat vs. piețe”, ci între economii controlate democratic vs. autocratic. Atât socialismul de stat autoritar de pe vremea lui Ceaușescu, cât și capitalismul reprezintă structuri de putere ierarhice conduse de sus în jos, în care o mână de oameni ia decizii pentru o mare majoritate. O alternativă reală ar fi o economie democratică: un sistem de piață făcut din cooperative muncitorești în care puterea este în mâinile multora, nu ale câtorva. Un sistem în care nu statul, ci muncitorii dețin direct mijloacele de producție și afacerile în care lucrează. Un sistem în care avem democrație la locul de muncă, o structură de putere descentralizată, unde luarea deciziilor se face de jos în sus, și unde liderii trebuie să fie responsabili în fața subordonaților lor, iar cei slabi și neputincioși nu trebuie să se plece în fața celor puternici și înstăriți.

Liberalii iluminismului s-au luptat pentru separarea puterilor în stat. Acum e timpul să ne luptăm pentru separarea puterilor în economie.

Donează

Devino Membru

Ia legătura cu coordonatorii platformei LEFT

e-mail:
contact@left.org.ro