A sosit momentul să abordăm o problemă fundamentală în societatea noastră: necesitatea democrației la locul de muncă. De prea mult timp, muncitorul român a fost exclus din procesele de luare a deciziilor care afectează direct viața sa. Astăzi vom vorbi despre motivul pentru care democrația la locul de muncă nu este doar un imperativ moral, ci și o necesitate economică. Și vreau să evidențiez modelul de succes al democrației la locul de muncă care deja există în Germania, o țară care a demonstrat lumii că tratarea angajaților cu demnitate și respect duce la o economie mai puternică și mai echitabilă.

Să fim clari: sistemul actual este trucat. Este trucat în favoarea celor bogați și puternici, a celor care stau în sălile consiliilor de administrație și iau decizii fără nicio contribuție din partea oamenilor care creează averea acestei țări. Patronii și acționarii adună recompensele, în timp ce angajații, coloana vertebrală a economiei noastre, trăiesc de pe-o zi pe alta. Acest lucru nu este drept sau sustenabil.

Acum, să ne uităm la Germania, o țară care a adoptat democrația la locul de muncă printr-un sistem cunoscut sub numele de codeterminare. În Germania, angajații au o voce. Ei sunt reprezentați în consiliile de administrație ale marilor companii și participă la procesele decizionale care le afectează locurile de muncă, comunitățile și viețile. Acest lucru nu este o idee radicală. Acesta este un lucru de bun simț.

Modelul german de codeterminare impune ca angajații să aleagă reprezentanți pentru a lua loc în consiliile de supraveghere ale companiilor. Acești reprezentanți au puterea de a influența deciziile într-o gamă largă de probleme, de la salarii și condiții de muncă până la strategia și investițiile companiei. 

În Germania, companiile cu peste 2000 de angajați (sau peste 1000 de angajați în anumite industrii) au jumătate din consiliile lor de administrație alese de către angajați, demonstrând un angajament față de luarea deciziilor partajate și de reprezentare. Acest model de codeterminare, după cuvântul german „Mitbestimmung,” pune accentul pe implicarea directă a angajaților în design-ul și ierarhia organizațională, oferindu-le putere decisivă la locul de muncă. Această abordare asigură că vocile muncitorilor nu sunt doar auzite, ci au și o greutate semnificativă în modelarea direcției companiei.

Sistemul respectiv asigură că interesele angajaților sunt luate în considerare alături de cele ale acționarilor și executivilor. Și ghici ce? Funcționează.

Rezultatele vorbesc de la sine. Companiile germane se numără printre cele mai productive și competitive din lume. Muncitorii din Germania se bucură de salarii mai mari, condiții de muncă mai bune și o securitate mai mare a locurilor de muncă decât în alte țări. Și afacerile germane beneficiază de stabilitatea și gândirea pe termen lung care rezultă dintr-o forță de muncă complet implicată și angajată în succesul companiei.

Dar nu este vorba doar de economie. Este vorba de dreptate. Este vorba de echitate. Este vorba de recunoașterea faptului că angajații nu sunt doar roți într-un mecanism, ci ființe umane cu drepturi și demnitate. Atunci când angajații au o voce la locul de muncă, sunt împuterniciți. Sunt respectați. Și sunt capabili să-și construiască un viitor mai bun pentru ei și familiile lor.

Muncitori din toate domeniile, a venit momentul ca România să urmeze exemplul Germaniei și să adopte democrația la locul de muncă. Trebuie să adoptăm legislație care să ofere angajaților un loc la masă. Trebuie să ne asigurăm că muncitorii au dreptul de a-și alege reprezentanții în consiliile de administrație ale companiilor. Trebuie să împuternicim angajații să negocieze pentru salarii și condiții de muncă mai bune, și trebuie să ținem corporațiile responsabile față de angajații lor, nu doar față de acționarii lor.

Acesta nu este un vis utopic. Acesta este o realitate care a fost dovedită că funcționează. Și este o realitate pe care o putem realiza aici, în România, dacă avem curajul să ne opunem intereselor puternice care au trucat sistemul în favoarea lor.

În momentul de față, majoritatea angajaților își pierd în jur de 8 ore pe zi complet alienați față de procesul de producție, lucrând într-o companie fără democrație unde deciziile se iau în mod oligarhic, de sus în jos. 

Liberalii revoluției Franceze s-au luptat pentru separarea puterilor în stat. Asta nu mai e îndeajuns în ziua de astăzi. Ne trebuie o nouă revoluție democratică pentru separarea puterilor în economie!

Așadar, hai să fim solidari. Hai să tranziționăm spre o cultură a muncii în care patronii și managerii nu au voie să facă ce vor ei angajaților doar pentru că sunt ‘șefi’. Să construim o economie care să funcționeze pentru noi toți, nu doar pentru cei bogați. O economie clădită de jos în sus, nu una condusă în mod totalitar de sus în jos. Pentru că atunci când muncitorii au o voce, atunci când muncitorii au putere, noi toți beneficiem. Și asta, frați și surori, este genul de Românie de care ne putem mândri.

SURSE:

1: https://en.wikipedia.org/wiki/Codetermination_in_Germany

2: https://www.epi.org/unequalpower/publications/codetermination-and-power-in-the-workplace/

3: https://en.wikipedia.org/wiki/Mitbestimmungsgesetz

4: https://www.iza.org/publications/dp/12113/