Discriminarea sistemică este o acțiune prin care oamenii care aparțin unei minorități(rasă, etnie, gen, orientare sexuală etc.) sunt marginalizați prin diverse proceduri, norme și rutine în unele instituții publice și private. Adesea aceste acțiuni sunt făcute fără intenția de a discrimina. Cu toate că aceste acțiuni sunt intenționate sau nu, efectul lor este fix același. În ambele cazuri, efectul este un tratament inechitabil și discriminatoriu față de persoana sau persoanele vizate. 

Discriminarea sistemică are loc atunci când sistemul public sau privat favorizată un anumit grup social privilegiat. Persoanele care nu fac parte din grupul privilegiat, au parte de un tratament diferențiat. Această formă de discriminare nu se limitează exclusiv la domeniul muncii sau la instituțiile de învățământ. Discriminarea sistemică poate fi prezentă în toate aspectele vieții. 

În cazul României unul dintre grupurile care au parte de discriminare sistemică sunt persoanele de etnie romă. Motivul pentru care persoanele de etnie romă au parte de această discriminare nu e cauzat de dorința de a nu muncii(așa cum se declară într-o anumită parte a presei). În realitate, modul în care este construită societate românească nu facilitează accesul la serviciile de bază pentru persoanele de etnie romă și în cazul în care doresc un anumit serviciu sunt primiți cu o atitudine nepotrivită de către persoanele care ar trebui să le asigure acest serviciu.

În cazul majorității comunităților rome din mediul rural accesul la serviciile medicale este dificil deoarece nu există o unitate medicală iar cea mai apropriată unitate medicală este în cel mai apropriat oraș(unele persoane nu dispun de mașini personale sau nu există transport în comun). De exemplu, în cazul persoanelor de etnie romă, personalul medical are un comportament total diferit față de persoanele albe. În anumite cazuri, aveam parte de o segregare a pacientelor Rome față de pacientele non-rome.  Un exemplu, în acest sens este cazul femeii rome care a născut pe trotuarul de lângă spitalul din Urziceni la sfârșitul lui iulie 2023. Ca urmare a refuzului spitalului de a primii pacienta, familia acesteia a solicitat o ambulanță ca să fie adusă la un alt spital. În momentul în care ambulanța a sosit la spitalul din Urziceni, tânăra se pregătea să nască. Din fericire, aceasta a născut un copil sănătos. Această segregare nu se oprește doar în spațiile medicale. De asemenea, au existat situații în care elevii romi au fost puși exclusiv în clase care aveau doar elevi de etnie romă. Această segregare mai poate fi găsită în ceea ce privesc locuințele. 

În unele situații persoanele de etnie romă locuiesc în cartiere destinate acestora din unele localități. Un exemplu clar în acest caz este zona Pata Rât(este zona gropii de gunoi a orașului Cluj-Napoca). Zona Pata Rât este împărțită în 4 părți: Dallas, Strada Cantonului, Colina Verde(numit și Noul Pata Rât). Comunitatea Dallas este cea mai veche colonie din zona Pata Rât. Aceasta datează de la sfârșitul anilor 1960. Oamenii au venit în Dallas din cauza problemelor economice. În această zonă se găsește groapa de gunoi a orașului Cluj. Oamenii de aici trăiesc de pe baza banilor pe care îi fac din colectarea deșeurilor. Casele din această colonie au fost construite inițial din materiale slabe, ulterior au apărut case construite cu materiale mai rezistente. În această colonie nu au fost cazuri în care poliția să demoleze case(așa cum a fost în zona Rampei). Persoanele din colonia Dallas au primit ajutor din partea organizațiilor non-guvernamentale. Una dintre cele mai active ONG-uri din zonă este Fundația Pro Romă. Aceste ajutoare au contribuit ca creșterea gradului de dezvoltare a zonei. De exemplu: „în Dallas au fost construite 50 de case cu ajutorul voluntarilor străini”.În ceea ce privește problemele avute cu autoritățile locuitorii din Dallas trăiesc cu teama că vor fi alungați din zonă. O altă problemă este legată de actele de identitate. Oamenii din Dallas au buletine provizorii iar acest lucru le limitează din drepturi. Motivul situației fiind legat de terenul de sub Dallas. Din punct de vedere legal Dallas este o zonă industrială(nu o zonă de locuit).

Comunitatea Strada Cantonului a apărut la sfârșitul anilor 1990 fiind rezultatul evacuărilor din clădirile retrocedate și a evacuării locuințelor de stat ca urmare a neplății chiriei și utilităților. Aceste evacuări au fost făcute forțat iar persoanele de etnie romă care au rămas fără adăpost au fost relocate de primăria orașului Cluj. Persoanele din Strada Cantonului trăiesc în cele mai slabe condiții. O anchetă din 2012 a UNDP&UBB a identificat pe strada Cantonului un număr de 111 de gospodării, respectiv 399 de persoane în gospodăriile cercetate, dintre care 182 de copii și adolescenți sub 18 ani, dintre care 157 copii sub 14 ani. Peste 56% din copiii care merg la școală de pe Strada Cantonului frecventează o școală specială. Marea majoritate sunt înscriși la școala specială din motive economice respectiv din incapacitatea autorităților din Cluj de integrare a acestora în alte școli mai ales în școli mixte din punct de vedere etnic și social. O altă problemă avută de  persoanele de pe Strada Cantonului este legată de mizeria din zonă. Pe strada Cantonului se adună multă mizerie de care primăria orașului Cluj refuză să se ocupe de ea. Un lucru de menționat, este că o firmă de salubrizare are sediul pe Strada Cantonului. Una dintre soluțiile găsite de către primărie pentru a igieniza zona fiind montarea unor cișmele de apă. 

Comunitatea Noul Pata Rât este cea mai recentă dintre cele trei comunități. Aceasta s-a format după 2010 ca urmare a relocării a 350 de persoane în zona Pata Rât. Această comunitate este situată în vecinătatea rampei de gunoi. Aceste persoane locuiau înainte de relocare pe Strada Coastei(o zonă centrală a orașului). Aceștia plăteau chirie primăriei pentru a locui în niște case. Inițial acele case au fost oferite oamenilor de către fabricile unde lucrau. După 1990 casele respective au ajuns în posesia primăriei Cluj(ca urmare a închiderii respectivelor fabrici). Pentru persoanele relocate au fost construite niște case modulare de către primărie. La acea perioadă primăria orașului Cluj ca urmare a presiunii organizațiilor care luptă pentru drepturile omului a dat un comunicat în ceea ce privește evacuarea oamenilor din Strada Coastei. Răspunsul oferit de către autoritățile locale ne arată că principalele motive ale evacuării au fost: lipsa de igienă a zonei și reclamațiile făcute de către cetățeni. Autoritățile locale le-au construit case modulare persoanelor strămutate. Aceste case modulare aveau însă câteva dezavantaje: erau foarte aproape de rampa de gunoi și condițiile caselor modulare nu erau foarte ok. În 2011 primăria Cluj a fost acționată în instanță cu ajutorul European Roma Rights Centre. La ora actuală acest caz se află la CEDO. 

Un articol scris de: ANGHEL Cătălina

Sursă fotografie: Știri de Cluj